Prima data nu se uita niciodata

In ultimul weekend cald din aceasta toamna prelungita am profitat de vreme si am ajuns pana la Comana cu biclele, ca sa ne mai bucuram de pedalat pana nu se instaleaza iarna.

De curand Marius si-a cumparat o noua cursiera, asa ca a fost momentul potrivit ca cea veche sa ajunga la mine, iar eu sa incep o noua aventura pe doua roti, de data aceasta pe sosea.

Deocamdata sunt destul de putin familiarizata cu ceea ce inseamna pedalatul pe o cursiera, dar pentru un prim antrenament cred ca m-am descurcat binisor. Am avut alaturi si un antrenor bun, Marius avand experienta atat pe MTB, cat si pe sosea alaturi de echipa sora, cum imi place mie sa spun, Bike FM.

Ne urcam pe bicle si pornim. Pe cursiera, dupa cum banuiti deja, pozitia este diferita fata de MTB, asa ca e posibil sa va simtiti putin inconfortabil la inceput, cel putin eu asa am patit. Dar este in regula, cu cat veti petrece mai mult timp in saua unei cursiere, cu atat postura vi se va parea din ce in ce mai naturala. Este normal ca pozitia sa fie putin mai aplecata decat la MTB, avand in vedere ca pe o cursiera e importanta aerodinamicitatea.

In comparatie cu un MTB, ghidonul unei cursiere este diferit, curbat in capete, prin urmare si pozitionarea schimbatoarelor si a franelor este diferita, acestea fiind puse in apropierea degetelor, in aromie cu postura. Poate ca si actionarea lor va va parea dificila la inceput, dar cu timpul va veti obisnui.

Noua mea bicicleta, un Cannondale, are cadru de masura 48, potrivit pentru inaltimea mea, transmisie 2×11 Shimano 105, frane pe disc si furca de carbon.

Comana este destul de ofertanta pentru o cursa de sosea, mai ales ca o parte din traseu a fost reparat, fiind asfalat pe directia Mironesti – Falastoaca.

Astfel, am avut ocazia sa incerc toate rapoartele noii mele cursiere si impresia generala dupa acest prim antrenament este ca imi place si ca mai vreau. Mi se pare o experienta pe doua roti diferita de MTB din mai multe puncte de vedere: m-am simtit mai in siguranta in sa, am experimentat o viteza placuta, greu de prins cu un MTB, iar dupa ce am coborat de pe bicla, desi am obosit de mai multe ori pe parcursul antrenamentului, m-am simtit bine la final, fara sa am vreo durere intensa.

 

Anul ce vine voi continua sa descopar pedalatul pe cursiera, dar fara sa renunt la MTB pentru ca prima dragoste nu se uita niciodata, iar un traseu de padure are farmecul sau aparte.

Voi ati pedalat pe cursiera? Cum a fost prima experienta pentru voi? Ce preferati si de ce?

Mi-ar placea sa imi impartasiti impresii, iar daca aveti povesti cu si despre cursiere pe care v-ar placea sa le dati mai departe, sunt oricand la un mesaj distanta pentru un interviu/articol/testimonial, ce vreti voi.

Haideti sa facem din comunitatea #BikeChic una din ce in ce mai vocala, pentru ca sunt convinsa ca fiecare are povesti sau pareri interesante.

Stay cool and #BikeChic,

Stefania

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *